Grupul de acțiune de rezistență la buruieni din Marea Britanie (WRAG) a confirmat mai multe cazuri de ryegrass italian rezistent la glifosat (Lolium multiflorum) în țară, o dezvoltare care reprezintă o provocare semnificativă pentru gestionarea buruienilor agricole. Descoperirea inițială a fost făcută în Kent, cu alte populații rezistente identificate în Somerset, Essex și North Yorkshire. Aceste cazuri subliniază amenințarea din ce în ce mai mare de rezistență la erbicid în agricultura din Marea Britanie, necesitând o acțiune urgentă pentru atenuarea răspândirii acesteia.
Șoferi de rezistență la glifosat
Rezistența la glifosat în ryegrass italian este atribuită mai multor practici agricole cu risc ridicat, inclusiv monoculturii continue, infestări mari de buruieni, cultivare insuficientă, aplicații repetate și dozare suboptimală. Acești factori contribuie la scăderea treptată a eficacității glifosatului, o tendință observată la alte specii de buruieni rezistente la erbicid la nivel global.
ADAS și NIAB au efectuat proiecții de peste 300 de probe de semințe cu risc ridicat din 2019, găsind alte cazuri confirmate de rezistență la glifosat în Marea Britanie, dincolo de cele raportate recent. Cu toate acestea, aceste teste au relevat o diferență de cinci ori în sensibilitatea la glifosat, ceea ce sugerează diferite niveluri de potențial de rezistență.
Strategii de gestionare a rezistenței
Utilizarea glifosatului rămâne răspândită, iar rezistența la acesta a fost documentată la mai multe specii de buruieni din diferite regiuni. În 2015, WRAG și Consiliul pentru Dezvoltare pentru Agricultură și Horticultură (AHDB) au identificat ryegrass italian ca un risc potențial de rezistență, alături de Blackgrass, care de atunci a devenit o preocupare majoră din cauza rezistenței pe scară largă la alte erbicide.
Spre deosebire de Blackgrass, italianul Ryegrass a demonstrat acum rezistența la glifosat chiar și la rate maxime de etichetă, ceea ce face ca gestionarea proactivă a rezistenței să fie critică. Cazurile istorice din Spania (2006) și Italia (2012) indică faptul că măsurile strategice pot împiedica rezistența să devină răspândite, oferind o foaie de parcurs pentru fermierii din Marea Britanie.
Măsuri proactive pentru controlul buruienilor
Gestionarea integrată a buruienilor (IWM) este esențială în combaterea rezistenței la glifosat. Această abordare necesită o înțelegere cuprinzătoare a populațiilor de buruieni locale și implementarea diferitelor metode de control, atât chimice, cât și non-chimice.
Ryegrass italian este deosebit de problematic datorită producției mari de semințe și a viabilității prelungite a semințelor în sol, care poate depăși cinci ani. Majoritatea semințelor germinează până în noiembrie, făcând toamna o perioadă crucială pentru control. Aplicațiile de glifosat multiple în primăvară reprezintă un risc semnificativ pentru dezvoltarea rezistenței, subliniind necesitatea unor strategii alternative.
Măsurile proactive cheie includ:
Cultivare vizată: Crearea de semințe învechite imediat după recoltare pentru a încuraja germinarea buruienilor pentru îndepărtarea timpurie.
Aplicație optimă de glifosat: Aderarea la dozele recomandate -540 g ai/ha pentru răsaduri, 720 g ai/ha pentru plante de tragere și 1.080 g ai/ha pentru plante înflorite-în timp ce se adaptează pentru condițiile de mediu.
Cele mai bune practici de aplicații: Asigurarea calendarului adecvat, evitarea aplicațiilor pe vreme extremă și menținerea echipamentelor pulverizate pentru a maximiza eficacitatea.
Măsuri reactive pentru detectarea rezistenței
Detectarea precoce a rezistenței la glifosat este crucială pentru a preveni răspândirea ulterioară. Fermierii ar trebui să monitorizeze câmpurile pentru semne de rezistență, inclusiv controlul redus pe mai mulți ani, supraviețuind petele de buruieni între zonele tratate și performanța inconsistentă a glifosatului pe specii similare.
Dacă se suspectează rezistență, trebuie utilizate măsuri alternative de control, cum ar fi cultivarea sau îndepărtarea manuală. De asemenea, fermierii sunt încurajați să depună probe de plante sau semințe pentru testarea rezistenței pentru a confirma nivelurile de rezistență și a ghida deciziile de gestionare
Răspuns la industrie și reglementare
Pentru a sprijini monitorizarea rezistenței, ADAS efectuează proiecții de plante vii pentru ryegrass italian rezistent la glifosat, înainte de forajul culturilor de primăvară. Cel mai bun moment pentru colectarea semințelor pentru testare este în perioada iunie și iulie.
Uniunea Europeană a reînnoit aprobarea glifosatului până în 2033, în timp ce aprobarea actuală a Regatului Unit se extinde până în decembrie 2025, cu o extensie anticipată, având în vedere importanța strategică în agricultură. Organele de reglementare, părțile interesate din industrie și cercetătorii continuă să dezvolte cele mai bune practici pentru a păstra eficacitatea glifosatului, promovând în același timp gestionarea durabilă a buruienilor.
Viitorul controlului buruienilor în Marea Britanie
Confirmarea ryegrass-ului italian rezistent la glifosat evidențiază necesitatea unui răspuns coordonat din partea fermierilor, agronomilor și a factorilor de decizie. Prin implementarea strategiilor integrate de gestionare a buruienilor și aderarea la cele mai bune practici, industria agricolă poate încetini răspândirea rezistenței și poate menține opțiuni eficiente de control al buruienilor pentru viitor.
