Cercetătorii de la Universitatea din Zurich au făcut o descoperire convingătoare în știința agricolă. Ei dezvăluie că biodiversitatea în cadrul speciilor de plante poate reduce semnificativ daunele culturilor cauzate de ierbivore, scăzând potențial dependența de pesticide. Publicat în Nature Communications, studiul introduce un concept nou de „rezistență asociativă”, în care diferite genotipuri de plante din cadrul aceleiași specii colaborează pentru a descuraja dăunătorii.
Studiul de teren a efectuat experimente extinse cu planta model Arabidopsis thaliana, care a implicat 199 de genotipuri provenite din întreaga lume. Pe parcursul a doi ani, cercetătorii au plantat peste 6.400 de plante în combinații aleatorii și au numărat meticulos incidentele de ierbivor analizând peste 52,000 insecte.
Dr. Kentaro Shimizu, Director al Departamentului de Biologie Evolutivă și Studii de Mediu la UZH, a subliniat tehnica analitică inovatoare dezvoltată în timpul acestui studiu, cunoscută sub numele de Neighbor GWAS. Această metodă, împrumutând concepte din fizică folosite pentru a studia interacțiunile magnetice, a fost adaptată pentru a înțelege interacțiunile genetice dintre plante care contribuie la reducerea daunelor ierbivorelor.
Rezultatele inovatoare au arătat că amestecarea strategică a anumitor genotipuri de plante ar putea reduce daunele ierbivorelor cu până la 25%. Această abordare valorifică diversitatea genetică a plantelor pentru a spori rezistența și randamentul culturilor fără intervenții chimice extinse.
Implicațiile studiului se extind dincolo de creșterea randamentului: prin reducerea utilizării pesticidelor, practicile agricole pot păstra biodiversitatea mai largă a insectelor și pot contribui la sustenabilitatea mediului. Shimizu a mai menționat că această metodă oferă o soluție practică de integrare în practicile agricole actuale, în special pentru culturile majore precum grâul și orezul, ale căror informații genomice sunt deja disponibile.
Cercetările și studiile ulterioare ar putea rafina aceste predicții genomice, făcându-le mai accesibile și mai acționabile pentru fermierii din întreaga lume, având ca scop creșterea productivității, conservând în același timp ecosistemele naturale.
